Pe parcursul mai multor veacuri oamenii au pus la îndoială, că Isus este Dumnezeu. Însăşi fariseii care au locuit împreună cu El, nu credeau, chiar dacă Isus afirma de nenumărate ori că este Dumnezeu.
Matei 22:41 Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
Matei 22:42 Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” “Al lui David”, I-au răspuns ei.
Matei 22:43 Şi Isus le-a zis: “Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
Matei 22:44 ,Domnul a zis Domnului Meu: “Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
Matei 22:45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
Matei 22:46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
-
Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Cît de uşor cădem pradă a credinţei lucrurilor neadevărate, însă nu credem în Adevărul desăvîrşit. Pe parcursul veacurilor mulţi au dus oamenii în eroare spunînd că ei sunt Hristosul…însă nici unul din ei:
2. Nu au avut profeţii despre venirea sa de la genesa pămîntului:
“Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: “Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
De la păcatul primului om a fost vestită venirea lui Hristos pe pămînt pentru ispăşirea lui(păcatului). Sămînţa este Hristos.
3. Toţi prorocii au vestit venirea Sa pe pămînt.
Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53:4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53:7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
Isaia 53:8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Isaia 53:9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.
4.Toate profeţiile s-au îndeplinit cuvînt cu cuvînt în Noul Testamnet.
5.Avea forţă asupra : Dracilor
Marcu 5:6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat,
Marcu 5:7 şi a strigat cu glas tare: “Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
Marcu 5:8 Căci Isus îi zicea: “Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
Marcu 5:9 “Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. “Numele meu este ,Legiune’, a răspuns el, “pentru că suntem mulţi.”
Marcu 5:10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
Marcu 5:11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
Marcu 5:12 Şi dracii L-au rugat, şi au zis: “Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
Marcu 5:13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
6.Avea forţă asupra bolii:
Marcu 7:31 Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
Marcu 7:32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
Marcu 7:33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
Marcu 7:34 Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: “Efata”, adică: “Deschide-te!”
Marcu 7:35 Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
Marcu 7:36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
Marcu 7:37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: “Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”
7. Avea forţă asupra naturii:
Marcu 4:37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
Marcu 4:38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: “Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
Marcu 4:39 El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: “Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare.
Marcu 4:40 Apoi le-a zis: “Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
Marcu 4:41 I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: “Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”
Şi oare de ce să nu asculte toate acestea puteri dacă chiar Hristos le-a creat… De ce să nu acsulte creaţia de creatorul Său? Doar El poate să aibă putere peste ele. Deci cine se mai poate îndoi că Isus Hristos este adevăratul mîntuitor şi este Dumnezeu.
Pe la începutul apariţiei acestui blog am postat un articol despre dragoste. Interesant, frumos şi adevărat despre ce spune Biblia cu privinţă la acest sentiment, însa se pare ca oamenii vor sa cunoasca mai mult despre el, dar nu părţile pozitive, deoarece făcînd o privire de ansamblu asupra motoului de cautare google, prin care se poate găsi şi blogul meu, de cele mai multe ori se cauta dragostea ca un sentiment trecator(practic nu există zi care să nu fi fost citit acest articol). Este dureros să afirmi ca oamenii înceteză să mai creadă în dragoste şi nu cunosc adevăruldespre ea, pentru că ” dragostea nu va pieri niciodata” 1 Corinteni 13:8, si nu este trecatoare. De asemenea afirm ca dragostea nu este un sentiment trecator, ci ea “acoperă totul, crede totul, nădejduieşte totul, suferă totul” 1 Corinteni 13:7 Adevarata dragoste nu trece niciodată, ceea ce (poate) trece este pasiunea. Ar exista o ipoteză că poate oamenii caută asemea informaţii pentru a vedea ce spun ceilalţi despre acest sentiment, iar dacă găsesc că e trecătoare, atunci pot să se “dezbaiere” foarte repede de ea şi să caute un nou partener… însă ceea despre caută ei nu este dragoste ci pasiune, deoarece dragostea adevărată cum am menţionat mai sus nu va pieri nicodată. Este foarte greu de spus de ce oamenii caută ca dragostea să treacă…
Valentina Goncear